Mărturia teribilă a unui soldat român, combatant pe Frontul din Est contra fostei Uniuni Sovietice, scoasă la iveală de istoricul și profesorul Ștefan Plugaru, absolvent al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași! Este vorba de Mihai Radu, născut la 4 iulie 1914, comuna Stănilești. Data morții este necunoscută. Acesta a fost caporal cu funcție de comandant de grupă în Regimentul 7 Vânători, din Divizia 15 Infanterie

Document istoric ce are în prim-plan mărturia interesantă a unui soldat român, luptător pe Frontul din Est contra fostei Uniuni Sovietice! Dosarul a fost găsit în Arhivele Naționale Române de istoricul și profesorul Ștefan Plugaru, absolvent al Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași. În prim-planul rememorării cutremurătoare este Mihai Radu, născut la 4 iulie 1914, comuna Stănilești. Data morții este necunoscută. Acesta a fost caporal cu funcție de comandant de grupă în Regimentul 7 Vânatori, din Divizia 15 Infanterie. Jurnalul de război, în secvențele surprinse tocmai de-a lungul lunii iulie 1941, reprezintă o mărturie esențială pentru a înțelege, măcar în parte, cruntul război care a zguduit pentru totdeauna lumea. De asemenea, acestea sunt o adevărată lecție despre supraviețuire, moarte sau pericolul repetării istoriei pentru actuala generație.

Marturia unui soldat român combatant pe frontul din Est contra Uniunii Sovietice (iulie 1941). Eliberarea Basarabiei: „Măi băieți, din momentul de față Basarabia nu mai este a noastră…”

Istoricul Ștefan Plugaru arată că Mihai Radu, caporal cu funcție de comandant, a luat parte la „Retragerea din Basarabia”. Dosarul soldatului menționează momentul de la Mereni, județul Lăpușna (astăzi raionul Anenii Noi, Republica Moldova).

„29 iunie 1940. Toți cei care erau pe la birouri și ofițerii erau supărați, am început să întrebăm ce se întâmplă, vreme în care au început să tragă clopotele bisericii. Un maior de la biroul mobilizare ne-a chemat și ne-a anunțat: Măi baieți, din momentul de față Basarabia nu mai este a noastră… Care sunteți basarabeni și vreți să rămâneți, puteți rămâne, care vreți să mergeți în Regat – mergeți cu noi. Fiecare pe socoteala lui în direcția Huși”, scrie caporalul.

Cuvinte teribile ale combatantului Mihai Radu: „Rușii care ne-au cerut să strigăm în cor, de trei ori, «Trăiască Armata Roșie!». Apoi ne-au spus: «Pașli România!»”

Mai departe, Mihai Radu detaliază:

„Cei care au avut căruțe în primire au plecat cu tot cu încărcătura lor, nouă nu ne-au rămas nici măcar alimente. Avioane rusești, fără număr, treceau pe deasupra noastră și ni s-a spus că nimeni nu are voie să deschidă focul. Când am ajuns în orașul Hâncești – după ce au venit rușii i-au spus Cotovschi – au ieșit evreii și au început scandal, să ne dezarmeze, să ne dezbrace. Ne amenințau și cei care se aflau pe câmp, la prășit. Am ieșit din oraș, spre Lăpușna, iar aproape de Cărpineni ne-a ajuns din urmă o patrulă călăreață din 12 ruși, care ne-a făcut semn să oprim. Au oprit toată coloana, care era foarte lungă, căci numai din Chișinău erau 9 regimente.

Un căpitan, nu știu din ce unitate, a cerut să se prezinte cine știe rusește dintre soldații noștrii. A ieșit un soldat basarabean, era din unitate cu mine, originar din satul Căușeni, județul Tighina «acum rusii îi spun Bender», care i-a spus căpitanului că el știe; au vorbit cu rușii care ne-au cerut să strigăm în cor, de trei ori, «Trăiască Armata Roșie!». Apoi ne-au spus: «Pașli România!», arată profesorul Ștefan Plugaru, din scrierile soldatului Radu.

„Pe 27 iunie ne-am deplasat în satul Pâhnești, am cantonat la Aneta M. Grigoraș, iar pe 29 am văzut primii prizonieri ruși, pe care îi aduceau dincoace de Prut, în lagăre”, povestește caporalul Mihai Radu

Soldatul Mihai Radu își continuă adevăratul jurnal de război cu clipele când a ajuns în satul Leușeni, unde soldații au luat cireada de vite a satului și au vrut să o treacă Prutul, dar au alergat oamenii din sat și au întors vitele. Trupa tot a luat un cârd de gâște pe care le-au trecut Prutul, la Râșești:

„unde ne-am oprit, le-am fript și le-am mâncat”. „Războiul din Răsărit! În ziua de 22 iunie (1941), duminica dimineață, am auzit bubuituri mari, nădușite. L-am întrebat pe maiorul Gabor, care era cantonat în aceeași curte (din satul Crețești, azi județul Vaslui), ce se întâmplă. «Radule, zise el, a început muzica să cânte, auzi cum bat tobele?». Eu zic: «A început războiul?», iar el răspunde tare: «Da!!!». Pe 27 iunie ne-am deplasat în satul Pâhnești, am cantonat la Aneta M. Grigoraș, iar pe 29 am văzut primii prizonieri ruși, pe care îi aduceau dincoace de Prut, în lagăre. Noi făceam parte din Divizia a 15-a, și ne aflam cu 4 kilometri în urma frontului. În ziua de 4 iulie unitatea s-a deplasat peste Prut. Eu am rămas cu niște materiale la Pâhnești (…), abia pe 10 iulie m-au ridicat cu materialele către front”, povestește caporalul Mihai Radu.

„Până să ajungem în pădurea Hânceștilor, Regimentul 25 Infanterie a înaintat prea mult, fără a mai ține legătura cu Regimentul 10 Vânători, și s-au împușcat românii între ei până au ajuns la atac la baionetă, și abia atunci au văzut greșeala…”, se arată în jurnalul de front al caporalului Mihai Radu.

Totul merge mai departe, implacabil! Soldații trec prin clipe crunte. Totul este la limita dintre viață și moarte.

„După podul de la Albița, am trecut prin satele Leușeni, Onești și am ajuns în satul Strîmbeni, unde era unitatea din care făceam parte. Am fost numit agent de legătură între C.O. și Cartierul General. Pe 15 iulie ne-am deplasat în satul Lăpușna, unde am găsit debandadă mare. Cooperativa era deschisă, nu era nimeni și fiecare a luat ce a vrut din ea. Am luat și eu 10 pachete de țigări și un kg apă de colonie, adică parfum. Până să ajungem în pădurea Hânceștilor, Regimentul 25 Infanterie a înaintat prea mult, fară a mai ține legătura cu Regimentul 10 Vânători, și s-au împușcat românii între ei până au ajuns la atac la baionetă, și abia atunci au văzut greșeala”, se arată în jurnalul de front al caporalului Mihai Radu.

Măcel între soldații români! Totul din cauza unor greșeli tactice și a încălcării ordinelor

Soldatul arată că măcelul a plecat de la faptul că a fost încălcat catehismul trăgătorului sau crezul ostașului care spune astfel: Asupra atitudinii și acțiunii sale trăgătorul va fi învățat să păstreze cea mai mare liniște și sânge rece în luptă, stând brav și neclintit sub focul inamicului. Să aibă mereu ochii la inamic și urechea la comandant, să execute imediat comenzile și ordinele. Să aprecieze distanța, să așeze înălțătorul, respectiv să nu tragă repede, căci rezultatele nu depind de repeziciunea focului, ci printr-un foc bine ochit și observat. Să cunoască misiunea grupei, a plutonului și a companiei sale, ținând legătura cu unitățile vecine.

Secvență din 18 iulie 1941 cu deplasarea către Hâncești, într-o pădure ce ținea 2 kilometri de la șosea, pe unde nu se putea trece din din cauza cadavrelor și a mirosului care venea de la oamenii și caii morți

Documentele exclusive cu mărturia soldatului evidențiază și alte momente grele. Totul ajunge la data de 18 iulie 1941 cu deplasarea către Hâncești, într-o pădure ce ținea 2 kilometri de la șosea, pe unde nu se putea trece din cauza morților și a mirosului care venea de la oamenii și caii morți. Pădurea, deși verde, era arsă, pentru că fuseseră date drumul din avioane la butoaie cu benzină și fitil care făceau explozie. Numai așa a fost eliberată pădurea de ruși.

„Noi am reușit să ajungem în aceiași zi în orașul Hâncești, la ora 7:30 seara. Acolo am fost prinși sub un bombardament de avioane inamice, am lăsat căruțele și ne-am băgat prin curțile oamenilor să ne adăpostim. După plecarea avioanelor ne-am dus să căutăm căruțele, le-am găsit agățate prin gardurile caselor. Nu am stat acolo peste noapte, ne-am dus în satul Logănești, la 4 km nord de Hâncești. Dimineața am mers spre satul Bardar, continuând drumul prin satele Costești, Găureni, Zîmbreni, Horești, Topala, Puhoi, Văraticu, Geamăna, Ciobăneasca, Troița, Sângera, Revaca, Mereni, Cimișeni, Dubăsari, Vadul lui Vodă”, arată istoricul Ștefan Plugaru, din hârtiile soldatului Radu.

Direct de pe Frontul de Est, caporalul Mihai Radu vine cu o mărturie uluitoare: „Ne-am băgat cu toții în lanul de floare, lângă noi era pitit un batalion din Regimentul 35 Infanterie. În același timp a apărut o escadrilă de avioane de-ale noastre și a început lupta în aer”

De pe Frontul de Est, caporalul Mihai Radu face descrieri din ce în ce mai înspăimântătoare. Totul se petrece în satul Vadul lui Vodă, la 1 august 1941, ora 4:15 minute când au trecut Nistrul și am ajuns în satul Pârâta, locuit de oameni moldoveni care vorbeau românește. Apoi, s-au deplasat în satul Pohrebea, care deși se afla în Ucraina, era locuit tot de moldoveni care vorbeau românește, și au cartiruit acolo pentru 24 de ore. Mâncarea trupei se fierbea din mers, într-un cazan cu două roți, anume tras de un cal. Bucătarii pregăteau într-o căruță tot ce trebuiau să pună în cazan. Pâinea era coaptă și ea din mers, în cuptoare de campanie cu site, trase de 2 cai sau 2 boi.

„În satul Gluștab am stat o zi, apoi am trecut prin Nemțeni, Caraleofea și Catargia (sate neidentificate pe hartă) , în apropierea căruia era un lan de floarea-soarelui. Până a nu ajunge deasupra satului au apărut pe cer 9 avioane inamice care au început să ne mitralieze. Ne-am băgat cu toții în lanul de floare, lângă noi era pitit un batalion din Regimentul 35 Infanterie. În același timp a apărut o escadrilă de avioane de-ale noastre și a început lupta în aer. Un fruntaș din Regimentul 35 Infanterie s-a pus cu fața în sus și pușca mitralieră pe piept, luând linia de ochire prin grilă și vizor a doborât un avion rusesc”, este o altă mărturie uluitoare a caporalului Mihai Radu.

Final atroce și apoteotic al secvențelor surprinse de soldatul Mihai Radu: „La nord de sat era un șanț anticar. Acolo au fost aduși 500 de evrei, îi adunau jandarmii din urmă, și ne-au invitat și pe noi la execuția lor…”

Finalul secvențelor, găsite de istoricul Ștefan Plugaru în Arhivele Naționale, din junalul caporalului Mihai Radu sunt teribile și zguduitoare.

„Am rămas peste noapte în satul Catargia. La nord de sat era un șanț anticar. Acolo au fost aduși 500 de evrei, îi adunau jandarmii din urmă, și ne-au invitat și pe noi la execuția lor. Eu nu am vrut să mă duc, sunt milos, erau și ei suflete de om, aveau dreptul la viață. I-au așezat pe 8 rânduri, bătrâni, femei, copii, le-au dat voie să discute între ei ca și cum s-ar ierta unul pe altul.

După aceea le-au comandat să se întoarcă cu fața la șanț și au tras în ei cu mitralierele, ca în animale sălbatice, dar Dumnezeu tot a făcut ca din 500 de suflete să scape o fată blondă, de 18 ani, neatinsă de gloanțe, pe care au dus-o la Divizie și la Corpul de Armată. A fost iertată, a luat- o cu el un sublocotenent care avea de îndeplinit o sarcină secretă între Divizie si Corp. Ce s-a întâmplat cu ea nu mai știu”, arată, în încheierea mărturiilor caporalului Mihai Radu, istoricul și profesorul Ștefan Plugaru, absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Articolul Mărturia unui soldat care a luptat pe Frontul din Est contra fostei Uniuni Sovietice, scoasă la iveală de un absolvent al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (EXCLUSIV) apare prima dată în BZI.ro.