După Al Doilea Război Mondial, și în orașul Iași a fost un adevărat dezastru! O serie de mărturii și dovezi zguduitoare scot la iveală momentele teribile prin care au trecut locuitorii urbei. Seceta din anii 1945-1946 a pârjolit culturile agricole și a generat o foamete teribilă pe cuprinsul județului Iași. Numărul celor morți din cauza inaniției nu este cunoscut încă, însă cifra estimată e de câteva zeci de mii de oameni, cu precădere din rândul bătrânilor, dar și al copiilor cu vârste între 3 și 11 ani

„Dosarele Istoriei”, după Al Doilea Război Mondial, din orașul și județul Iași curprind mărturii legate și de marea „Foamete” din anii 1946-1947. Seceta din anii 1945-1946 a pârjolit culturile agricole și a generat o foamete teribilă pe cuprinsul județului Iași, dar și al altor 24 de județe de pe cuprinsul României, majoritatea din provincia istorică Moldova. Numărul celor morți din cauza inaniției nu este cunoscut încă, însă cifra estimată e de câteva zeci de mii de oameni. Asta cu precădere din rândul bătrânilor, dar și al copiilor cu vârste între 3 și 11 ani. Pentru ajutorarea locuitorilor din zonele afectate de foamete, la 31 august 1946, a fost creat Comitetul guvernamental pentru ajutorarea regiunilor afectate de secetă (CARS), organism menit să acorde asistență populației înfometate, copiilor sinistrați și pentru asigurarea viitoarei recolte.

Județul Iași în vremea „Foametei” din 1946-1947! Documentele de arhivă scot la iveală o realitate cruntă

Aici, istoricul și profesorul Ștefan Plugaru, absolvent al Facultății de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași, a făcut noi și inedite cercetări în Arhivele Naționale. Acestea se leagă de ce se petrecea în județul Iași, în anii de după Al Doilea Război Mondial și care fac referință la seceta și foametea abătută asupra urbei în acele timpuri.

„În acest context, printre măsurile imediate luate de CARS Iași s-a numărat și deschiderea de cantine în orașele și satele județului. Cum sumele de bani alocate de Guvern, necesare cumpărării de alimente de pe piața liberă pentru hrănirea celor înfometați, întârziau să vină, liderii CARS Iași au facut apel către autoritățile și locuitorii din județele țării care nu fuseseră afectate de secetă și foamete «așa numitele județe excedentare»”, arată profesorul Ștefan Plugaru.

Din „Cetatea Culturii” era lansată, la 6 decembrie 1946, o „Chemare adresată gospodarilor din județul Timiș Torontal din partea locuitorilor din orașul și județul Iași”

Mai departe, rememorările bazate pe documente arată că din „Cetatea Culturii” era lansată, la 6 decembrie 1946, de ziua Sf. Nicolae, iubitorul și sprijinitorul celor lipsiți, o „Chemare adresată gospodarilor din județul Timiș Torontal din partea locuitorilor din orașul și județul Iași”!

Aici se arata că „… noi, moldovenii din orașul și județul Iași ne aflăm la grea strâmtoare. Încercări aspre s-au abătut asupra noastră: cutremurul mare care ne-a sguduit casele; războiul ne-a ras de pe fața pământului sate și târguri, lăsând să trăiască în bordeie zeci de mii de familii, iar seceta ce ne-a pârjolit ogoarele vreme de doi ani la șir, a întins lipsa și sărăcia ca o pecingine peste orice familie”. Trist era că, foamea se putea „vedea” întipărită pe obrazul fiecărui cetățean, dar mai cu seamă pe chipurile fragede ale nevinovaților copii.

„În acești doi ani de lipsuri, sentimentul demintății de om ne-a oprit să ne arătăm necazurile, socotind că singuri le-om putea înfrunta. (…). Dar cu toate aceste strădanii, mizeria se arată mai puternică decât în trecut și caută să ne doboare puterile de rezistență. (…). Întrebarea ce o auzi la fiecare om este: cum vom putea ieși din iarnă?”, mai detaliază istoricul Ștefan Plugaru.

Solicitarea de sprijin venită din partea ieșenilor nu i-a lăsat insensibili pe timișoreni. Comitetul pentru Ajutorarea Regiunilor Secetoase Timiș a fost salvarea

Atunci, lucrurile arătau că „forțele” ieșenilor erau pe sfârșite.

„NU ni se poate cere mai mult, când încercările ne-au copleșit ca pe nimeni alții din restul țării. (…). De aceea, frați bănățeni, (…), ne veți înțelege durerea. Sunteți oameni înstăriți și nu ați fost încercați ca noi. Belșugul tot mai ocrotește casele voastre. V-am spus păsul nostru și vă cerem mâna de ajutorare frățească, să ne dați din prisosul vostru de alimente și îmbrăcăminte, cu care să ne putem ocroti până la ieșirea din iarnă. (…). Simțul de solidaritate românească să se vadă întărit în această grea încercare a foametei, care pe noi ne apasă”, se arată în documentele și presa vremii adunate de profesorul Ștefan Plugaru.

Solicitarea de sprijin venită din partea ieșenilor nu i-a lăsat insensibili pe timișoreni. Comitetul pentru Ajutorarea Regiunilor Secetoase Timiș a publicat la rândul său un „Apel către cetățenii județului Timiș-Torontal”, afișat în piețele publice, citit de învățători și profesori în sălile de curs din școli și preoți în biserici, în care se solicită ajutor pentru înfometații județului Iași.

Apelul, care se încheia cu cuvintele „Dați cu dragoste din puținul vostru!”, era semnat de membrii de frunte ai comunității bănățene, în frunte cu Episcopul Vasile Lăzărescu al Timișoarei

De asemenea, apelul, care se încheia cu cuvintele „Dați cu dragoste din puținul vostru!”, era semnat de membrii de frunte ai comunității bănățene, în frunte cu Episcopul Vasile Lăzărescu al Timișoarei, Vasile Novacu, prefectul județului, Ion Petric, primarul municipiului Timișoara. Aici sunt și profesori universitari de la Politehnică și Facultatea de Medicină din Timișoara, prim rabinul comunității evreiești, dr. Drechsler, ofițeri ai Armatei Române, doamne din comitetul de conducere.

„Prin contribuția în alimente de până atunci a locuitorilor din județul Timiș se asigurase hrana unui număr de 118.437 copii din 1.169 de cantine din Moldova, mare parte dintre ele aflate în sate din comune ieșene. De asemenea, fuseseră expediate 39 vagoane cu alimente în județul Iași și câte un un vagon în fostele județe Tutova și Fălciu (astăzi parte din județul Vaslui). Cum situația era încă disperată, pâna la 15 mai 1947 trebuia asigurată hrana pentru un număr de 200.000 de copii. Se așteptau daruri în făină, mălai, griș, cartofi, fasole, ulei etc., precum și articole de îmbrăcăminte.

Echipele de colectare ale CARS Timiș s-au deplasat în județ în zilele de 9-12 martie, iar în Timișoara în intervalul 15-18 martie. La acțiunea de colectare din municipiu au participat profesori și elevi de la Liceul Comercial «Principele Carol», «Școala Normală de Băieți», «Liceul Industrial de Fete», învățători și elevi de la școli primare, funcționari de la Casa de Asigurări Sociale, studenți de la Agronomie, muncitori și muncitoare, care vorbind și ungurește, au reușit să obțină donații substanțiale în alimente, dar și în bani din partea locuitorilor pentru «frații aflați în nevoie»”, reliefează istoricul Ștefan Plugaru.

Un episod din tragicul drum către viață al miilor de copii evacuați cu trenul este relevant pentru spiritul de întrajutorare ce cuprinsese România acelor vremuri dificile

Cu ajutoarele în îmbrăcăminte au fost îmbrăcați o parte din copiii care au fost evacuați de către CARS în regiunile excedentare, respectiv în județele României care nu fuseseră afectate de foamete. În 17 martie 1947, în Gara de Nord din București, sosea al 47-lea eșalon cu copii din județul Iași, eșaloane care cuprindeau între 200 și 1.000 de minori cu vârste între 4 și 16 ani, care urmau să fie plasați provizoriu în familii adoptive din București, dar și în județele Dolj, Teleorman, Arad, Mureș, Sălaj, Bihor, Târnava Mică.

Un episod din tragicul drum către viață al miilor de copii evacuați cu trenul este relevant pentru spiritul de întrajutorare ce cuprinsese România acelor vremuri dificile. Ziarul „Scânteia”, oficios al Partidului Comunist din România, relata pe prima pagină a numărului său din 1 februarie 1947 despre situația disperată a unui grup de 200 de copii înfometați, plecați din Iași la 2 ianuarie 1947 și ajunși fără hrană la Zalău, județul Sălaj, 3 zile mai târziu.

„Cum aceștia mai aveau de călătorit încă două zile până la destinație, la solicitarea a infirmierei transportului către șeful gării Zalău, s-a făcut apel telefonic către populația din satele aflate pe traseul căii ferate. În gara Șărmășag, sute de locuitori de etnie maghiară au ieșit în întâmpinarea trenului, aducând cu ei găleți pline cu lapte, pâine, păsări gătite, slănină și tot ceea ce se putuse strânge în grabă pentru hrănirea minorilor. Cum localnicii nu știau Limba română spre a se înțelege cu copiii, s-au mulțumit să le împartă mâncarea, mângâind înduioșați micuții năpăstuiți de soartă. Un exemplu de toleranță și înțelegere l-a constituit localitatea Cehul Silvaniei, județul Sălaj, cu o populație predominant maghiară, unde au fost plasați copii din Moldova, inclusiv din județul Iași, cât și copii veniți din Secuime, care au conviețuit laolaltă, fără a se face diferențe de origine etnică”, a concluzionat istoricul Ștefan Plugaru.

Astfel, aceste descrieri și rememorări documentare istorice pot fi un reper de învățătură pentru vremuri mult mai grele decât cele contemporane și ce înseamnă solidaritate și umanitate, indiferent de etnie sau stare materială.

Articolul „Dosarele Istoriei”, după Al Doilea Război Mondial, din orașul Iași! Mărturii și dovezi zguduitoare despre un adevărat dezastru – FOTO apare prima dată în BZI.ro.